Flore Goane - stilist în două lumi
"Româncele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania, nu găseşti aşa ceva"
Dacă o vezi când coafează ţi se pare că lumea întreagă s-a oprit în loc şi că nimic nu mai există în univers în afara acelui păr care trebuie aranjat, vopsit sau tuns. Are un fel de paradis al său, în care nu se spun cuvinte, cum ar zice Nichita Stănescu.
Pe Flore Goane o găsim la salonul Art of Hair, iar povestea ei de viaţă este parcă desprinsă din filme. A plecat în Germania când avea 15 ani, şi-a făcut o viaţă pe tărâmuri străine neamului ei, dar apropiate acum sufletului său, apoi s-a întors în România. Foarte emoţionată şi puţin temătoare, povesteşte începuturile aventurii familiei sale pe tărâmuri germane: "Tata a avut ceva probleme aici, în ţară şi... a plecat în Germania, în oraşul Karlsruhe. După o vreme, am obţinut paşapoarte mama, eu şi fratele meu, şi ne-am dus după el. A fost foarte greu pentru părinţii mei. Am început o viaţă cu totul nouă acolo. Şi, gândeşte-te cum este pentru o adolescentă, aveam 15 ani, să ajungă din comunism în capitalist. Nu văzusem în viaţa mea aşa magazine sau haine. Dar mama îmi spunea mereu: «Noi trebuie să vă facem vouă un viitor şi acum nu avem bani pentru haine». Aşa că, din primul meu salariu, obţinut la 15 ani, mi-am cumpărat o fustă şi o bluză. Nici nu-ţi închipui ce mândră şi ce fericită am fost! Făceam curăţenie într-o bancă şi din asta câştigam banii de buzunar". Pasiunea pentru păr, transformată încet, încet în artă a descoperit-o tot în Germania.
Istoria unei pasiuni
"Aveam o prietenă mai mare decât mine, plecată în Germania cu ceva vreme înaintea noastră. Îşi deschisese frizerii în bazele americane de acolo. Avea vreo patru sau cinci, iar într-una dintre ele lucra chiar ea. Într-o zi, m-a întrebat dacă vreau să lucrez şi eu cu ea şi aşa am ajuns să tund soldaţi americani. Mi-a fost teamă cel mai mult de cei de culoare, pentru că au părul acela specific şi mă gândeam că nu voi reuşi. Însă mi-a plăcut enorm. De aici am ajuns la şcoala de specialitate", povesteşte Flore. Timp de trei ani a studiat, fiecare an finalizându-se cu câte un examen, şi tot atunci l-a găsit pe cel care i-a fost mentor, un stilist francez, foarte celebru în zonă, care i-a îndrumat paşii în arta hairstyling-ului. Cu mult drag, deapănă amintiri despre anii petrecuţi alături de stilistul francez, devenit de la îndrumător de practică, angajator. Şi aici intervine prima diferenţă pe care o face între români şi nemţi, pentru că discrepanţele sunt nenumărate: "Germanii sunt foarte stabili. Eu, spre exemplu, în 20 de ani, am lucrat în două saloane. Atât! La ei este un lucru absolut normal, lumea nu-şi schimbă job-ul atât de des ca la noi". În toţi anii aceştia, a avut cliente fidele, pentru că şi aceasta este una dintre calităţile nemţoaicelor. "Ele nu schimbă un stilist dacă sunt mulţumite, pentru nimic în lume. Am avut cam aceleaşi cliente timp de 20 de ani, pentru că ele nu trec de la un stilist la altul, după cum este moda. La noi este puţin diferit... femeile caută ce este... căutat, se mută de la un stilist la altul mereu. În plus, acolo, în 20 de ani, nu am făcut niciun coc. Aici, în schimb...". Dar diferenţele nu se opresc aici. Spre deosebire de românce, nemţoaicele au un stil de a se coafa mult mai simplu, mai clasic şi sunt mult mai docile. În schimb, femeile din România sunt comode, interesate de trend mai mult decât de sănătatea părului lor şi mai necomunicative. "Unul dintre şocurile clientelor mele este că fac, înainte de prima şedinţă, consiliere. Le întreb pe clientele mele despre obiceiurile pe care le au în legătură cu părul lor, încerc să-mi dau seama cum le este podoaba capilară şi să văd ce li s-ar potrivi, pentru că, de multe ori, doamnele vin la mine foarte hotărâte să facă o schimbare, chiar dacă aceasta nu li se potriveşte sau le-ar afecta părul. Unele s-au simţit chiar jignite că le pun întrebări de acest gen. Însă, este ceva absolut normal", explică Flore Goane. Şi, pe lângă asta, comoditatea româncelor este proverbială: "Ele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania nu găseşti aşa ceva. Pentru că eu, spre exemplu, nu pot să evaluez dacă o cosmeticiană este bună sau nu. Da, am noţiuni generale de cosmetică, învăţate în şcoală, însă asta nu înseamnă că mă pricep".
Întoarcerea
Cu toate acestea, a lăsat o viaţă în Germania, o casă, un univers şi, împreună cu soţul şi cei doi copii, s-a întors acasă. Şi nu a fost uşor. Spune că în urmă cu ceva ani, părinţii săi, ajunşi la anii pensionării, au decis să se întoarcă în România. După nu foarte mult timp, fratele său a părăsit şi el Germania, împreună cu familia: "El a stat în casă cu părinţii şi este foarte legat de ei. De fapt, adevărul este că plecarea în Germania ne-a unit foarte tare şi că amândoi suntem foarte apropiaţi de părinţi. Însă, pentru el a fost foarte greu şi aşa că a venit acasă, unde a devenit un tehnician dentar foarte cunoscut. Eu am rămas acolo, dar stăteam ore în şir de vorbă cu mama, în fiecare zi, şi plângeam la telefon ca un copil. Aşa că am hotărât să ne întoarcem acasă". Diferenţa dintre cele două lumi, una adoptivă şi o alta natală, dar deja străină, nu a fost foarte uşor de suportat. Însă, lupta cea mai mare se duce acum, în încercarea de a se reacomoda în România. Salonul său, Art of Hair, o ajută foarte mult să reintre în contact cu oamenii de aici, să revină la un ritm de viaţă... mioritic. Îşi întâmpină clientele cu zâmbetul pe buze, le invită la un ceai sau o cafea şi începe magia... Pentru că părul nu are nevoie doar de foarfece bine ascuţite, ci de artă.
http://www.ziuaconstanta.ro/rubrici/social/art-of-hair-flore-goane-stilist-in-doua-lumi-galerie-foto-63997.html
Dacă o vezi când coafează ţi se pare că lumea întreagă s-a oprit în loc şi că nimic nu mai există în univers în afara acelui păr care trebuie aranjat, vopsit sau tuns. Are un fel de paradis al său, în care nu se spun cuvinte, cum ar zice Nichita Stănescu.
Pe Flore Goane o găsim la salonul Art of Hair, iar povestea ei de viaţă este parcă desprinsă din filme. A plecat în Germania când avea 15 ani, şi-a făcut o viaţă pe tărâmuri străine neamului ei, dar apropiate acum sufletului său, apoi s-a întors în România. Foarte emoţionată şi puţin temătoare, povesteşte începuturile aventurii familiei sale pe tărâmuri germane: "Tata a avut ceva probleme aici, în ţară şi... a plecat în Germania, în oraşul Karlsruhe. După o vreme, am obţinut paşapoarte mama, eu şi fratele meu, şi ne-am dus după el. A fost foarte greu pentru părinţii mei. Am început o viaţă cu totul nouă acolo. Şi, gândeşte-te cum este pentru o adolescentă, aveam 15 ani, să ajungă din comunism în capitalist. Nu văzusem în viaţa mea aşa magazine sau haine. Dar mama îmi spunea mereu: «Noi trebuie să vă facem vouă un viitor şi acum nu avem bani pentru haine». Aşa că, din primul meu salariu, obţinut la 15 ani, mi-am cumpărat o fustă şi o bluză. Nici nu-ţi închipui ce mândră şi ce fericită am fost! Făceam curăţenie într-o bancă şi din asta câştigam banii de buzunar". Pasiunea pentru păr, transformată încet, încet în artă a descoperit-o tot în Germania.
Istoria unei pasiuni
"Aveam o prietenă mai mare decât mine, plecată în Germania cu ceva vreme înaintea noastră. Îşi deschisese frizerii în bazele americane de acolo. Avea vreo patru sau cinci, iar într-una dintre ele lucra chiar ea. Într-o zi, m-a întrebat dacă vreau să lucrez şi eu cu ea şi aşa am ajuns să tund soldaţi americani. Mi-a fost teamă cel mai mult de cei de culoare, pentru că au părul acela specific şi mă gândeam că nu voi reuşi. Însă mi-a plăcut enorm. De aici am ajuns la şcoala de specialitate", povesteşte Flore. Timp de trei ani a studiat, fiecare an finalizându-se cu câte un examen, şi tot atunci l-a găsit pe cel care i-a fost mentor, un stilist francez, foarte celebru în zonă, care i-a îndrumat paşii în arta hairstyling-ului. Cu mult drag, deapănă amintiri despre anii petrecuţi alături de stilistul francez, devenit de la îndrumător de practică, angajator. Şi aici intervine prima diferenţă pe care o face între români şi nemţi, pentru că discrepanţele sunt nenumărate: "Germanii sunt foarte stabili. Eu, spre exemplu, în 20 de ani, am lucrat în două saloane. Atât! La ei este un lucru absolut normal, lumea nu-şi schimbă job-ul atât de des ca la noi". În toţi anii aceştia, a avut cliente fidele, pentru că şi aceasta este una dintre calităţile nemţoaicelor. "Ele nu schimbă un stilist dacă sunt mulţumite, pentru nimic în lume. Am avut cam aceleaşi cliente timp de 20 de ani, pentru că ele nu trec de la un stilist la altul, după cum este moda. La noi este puţin diferit... femeile caută ce este... căutat, se mută de la un stilist la altul mereu. În plus, acolo, în 20 de ani, nu am făcut niciun coc. Aici, în schimb...". Dar diferenţele nu se opresc aici. Spre deosebire de românce, nemţoaicele au un stil de a se coafa mult mai simplu, mai clasic şi sunt mult mai docile. În schimb, femeile din România sunt comode, interesate de trend mai mult decât de sănătatea părului lor şi mai necomunicative. "Unul dintre şocurile clientelor mele este că fac, înainte de prima şedinţă, consiliere. Le întreb pe clientele mele despre obiceiurile pe care le au în legătură cu părul lor, încerc să-mi dau seama cum le este podoaba capilară şi să văd ce li s-ar potrivi, pentru că, de multe ori, doamnele vin la mine foarte hotărâte să facă o schimbare, chiar dacă aceasta nu li se potriveşte sau le-ar afecta părul. Unele s-au simţit chiar jignite că le pun întrebări de acest gen. Însă, este ceva absolut normal", explică Flore Goane. Şi, pe lângă asta, comoditatea româncelor este proverbială: "Ele vor totul într-un loc: manichiură, coafor, cosmetică, îngrijire corporală... totul. În Germania nu găseşti aşa ceva. Pentru că eu, spre exemplu, nu pot să evaluez dacă o cosmeticiană este bună sau nu. Da, am noţiuni generale de cosmetică, învăţate în şcoală, însă asta nu înseamnă că mă pricep".
Întoarcerea
Cu toate acestea, a lăsat o viaţă în Germania, o casă, un univers şi, împreună cu soţul şi cei doi copii, s-a întors acasă. Şi nu a fost uşor. Spune că în urmă cu ceva ani, părinţii săi, ajunşi la anii pensionării, au decis să se întoarcă în România. După nu foarte mult timp, fratele său a părăsit şi el Germania, împreună cu familia: "El a stat în casă cu părinţii şi este foarte legat de ei. De fapt, adevărul este că plecarea în Germania ne-a unit foarte tare şi că amândoi suntem foarte apropiaţi de părinţi. Însă, pentru el a fost foarte greu şi aşa că a venit acasă, unde a devenit un tehnician dentar foarte cunoscut. Eu am rămas acolo, dar stăteam ore în şir de vorbă cu mama, în fiecare zi, şi plângeam la telefon ca un copil. Aşa că am hotărât să ne întoarcem acasă". Diferenţa dintre cele două lumi, una adoptivă şi o alta natală, dar deja străină, nu a fost foarte uşor de suportat. Însă, lupta cea mai mare se duce acum, în încercarea de a se reacomoda în România. Salonul său, Art of Hair, o ajută foarte mult să reintre în contact cu oamenii de aici, să revină la un ritm de viaţă... mioritic. Îşi întâmpină clientele cu zâmbetul pe buze, le invită la un ceai sau o cafea şi începe magia... Pentru că părul nu are nevoie doar de foarfece bine ascuţite, ci de artă.
